Miercuri 24 Decembrie 2008

32: Noi doi,Nichita...

Cu chip de inger,tu Nichita,
Ne fermecai cu farmec viu,
Atata vreme zambet nemurita,
Ca sa te vegheze aramiu...

Tu n-ai murit Nichita nicicand,
Noi doar ne-am ascuns de tine,
Da-mi voie,te rog,sa cad plangand,
In zilele de sumbru pline...

Si-as zburda intre cetati pustii,
Nevestind vreo lupta noua,
Numai ca se te gasim,sa fi,
Intre izbaviri de roua...

Noi n-am plans la moartea ta,
Poate altii au facut-o.
Nu stiau ca nimenea,
Viata ta nici nu a rupt-o...

Tu,ca inger blond ce esti,
Si actor cu mii de vieti,
Nu te afli in povesti,
Sau in spatii de cu gheti.

Tu,stai drept pe tronul tau,
Zambind drag la cei ca tine,
Ce transcris-au mai mereu,
Vita nobila de maine...

Da,ca maine-o sa te vad miscand,
Ca-mi zambesti iar de pe scena,
Iara eu timid si bland,
N-am sa stiu,a-ti lua vreo gena...

Sa te-ating pe-o aripa de sfant,
Cu drag drept de-a te ascunde,
Si atunci eu gasind pamant,
Sa te chem in alte unde...

Si sa scriem amandoi,
Tu un vers si eu un vers,
Negandindu-ne la ploi,
Sau la cursul vietii sters.