31:  Vorbele vor  pieri…

   La unison:

Vorbele vor pieri,asemenea clipelor batrane,
Nu conteaza cum,de ce sau felul lor.
Ca nimeni sa nu degaje vie arzaciune,
Sa nu ne fure visul,sa-ntunece ogor.

Simplist vor tace cartea si blanzii intelepti,
Profeti n-au sa existe in ceata de fruntasi.
Socoate astfel bine…nici oamenii cei drepti,
N-au reusit s-alunge intunecimi de-arcasi.

Ce minte omeneasca…ce pierdere de vreme,
Ideea-i fara  rima,discordand mai mereu,
Tu taci,Marite Doamne,cand sufletul ne geme,
Societatea cade ca un pierdut ateu.

   Proportional:

Azi,nimic nu e mai viu decat ce-a fost.
Mi-e teama sa mai scriu,s-adun o gandareala,
Ca poate,scriu degeaba,neavand vreun rost,
In aste zile,cica moderne,de simpla zugraveala.

Disimulam intruna,parem ce nici nu suntem,
Si lacrima e falsa,mi-e dor de adormire.
Dar n-am cuaraj si drept sa deviez in mortem,
C-as fi plecat demult din ruginita ametire…

Si nu regret,te rog nu regreta nici tu iubite,
Ca asta-ar insemna sa suparam divinitate.
Ci doar plec capul la cer la ceas de asfintite,
Si nu blestem nicicand,vreo moralitate…

Cu ratiune proprie:

Spatii goale ce nu mai au vreun aspect,
Tablouri pictate la-indoiala,cu nesimt,
Fortate inimi bat adormind cu drept corect.
Doar ele m-au avertizat de nedoritul zimt.

Cu mila ne ridicam in pacatul stramosesc,
Nu-l ignoram,e deja un reflex, o atitudine.
N-as minti spunand ca avem gand grotesc,
Ca izbavim ratiune slaba cu finitudine.

Zambesc ironic,ca insotitor purtator de sange,
Ce treaba am eu in limpezirea de culoare,
Cand eu sunt tu si tu esti eu,cand mina plange-
Vor trece anii numarati usor,irosindu-se paloare…

                        Vorbele vor pieri…