26:  Vorbe goale


    Adevaruri e toata dreptatea,
    Minciuni  e tot  nu respira,
    Insa oameni multi vorbira,
    Cum ca ecuatia e carte.

    Zvonuri arse printre dealuri
    Si prin sate cu noroc,
    Fac o lume ce-i cu foc,
    Sa creeze false valuri.

    Plang copii,batrani si tineri,
    Lacrima le-o sterge vantul,
    Ca doar el umbla pamantul,
    De-astazi zi si pana ieri.

    Ce le pasa,unor grauri,
    Daca-i vreme de-nserat,
    De,au corpu-naripat
             Nu ca altii,flori de macuri.

    Cum a fost zidita fila,
    Nici ca se mai schimba-n fire;
    E doar mica amagire,
    Ce n-are ca fiica-mila.

    Ma-ndoiesc si ma cutremur,
    Nu doar ca sa fiu traind,
    Ci ca sa exprim graind,
    Ca simbolul e doar murmur.

    Pot sa stiu sau nu sa pot,
    Despre ce se-ascunde-n fata-
    Dar sa-ti spun,imi ia o viata,
    Sa te-nvat putin si tot.

    N-am decat o jumatate,
    Ca ai mei prea visatori,
    De am sa nulesc in zori,
    E mai greu,mai greu ca toate.

    Vezi ca eu ma pot sfarsi,
    Si in azi,si-n ieri,si-n maine,
    Poti sa spui c-am fost si caine,
    Ca n-am dat decat hartii.

    Nu minte,mintea mintii mele,
    Ca de adevar se piere,
    Tu incearca de imi cere,
    Vorbe goale dintre stele.

    Si-acum ma tac mai rareori,
    Cand vad un nume ca nu-i scris,
    Mort nu e,poate-i ucis,
    Totusi nu-l vad intre departari,