{scrisa din dragoste pentru ea...}  

          25: Vesnic indragostit

O sa-alung niste ganduri,
Ca sa scriu ce-o sa scriu.
Sa nu umplu multe randuri,
Cu-adiere neantica-n pustiu.

M-am gandit mai mult,fara limite,
La ce,probabil,n-am putut sa spun,
Intre luminari sau intunericuri primite,
In fortul meu de armonie denumit Catun.

La-nceput fara batai de inima traiam,
Si nici destul aer n-avem de respirat,
N-avem nici amintiri si nici nu mai stiam,
Ca pierd din zilele,ce n-au mai inviat.

Acum,in mintea mea de laturalnic neistet,
Se-aduna fir cu fir intr-un ciudat delir.
Visez,visez mereu la ceas curat,semet,
La dulci idealitati ce-n taina le admir.

Mi-a fost cam greu si inca imi mai este,
Sa ma gasesc in cel de ieri si sa raman acel,
Vetust roamantic incurabil blocat intr-o poveste,
Fara timp sau spatiu,doar cu ea si el...

Vesnic indragostit,ce magic parca suna,
Ma-mbat cu roua,bruma,chiciura sau nimic.
Dar tot raman la starea vremii buna,
Si n-am sa ma despart de ea vreun pic.

Nu plang,ci strang din dinti oftand,
Cand pragul se mareste,nemaiputand sa-l trec.
Dar tot atunci m-afund in stil plapand
In vesnicirea mea de adormit nesec.

Fiinta draga mie,nu traieste-n timpul meu,
Ci-are viata nesfarsita cu nelimita de cant.
Ea traieste,nu cu mine,ci acolo-n Dumnezeu,
Nu ca felul meu ce se hodina-n pamant.

Nu fi trista,nu-s nici eu-
N-am sa fiu,caci nu am fost.
Tu,n-ai grija,stai la zeu !
Lasa-ma sa par un prost...