19: Separarea unor ganduri...


Bucurie,tristete...toate cuvintele-s la fel.
Mai ales cele sfinte,fara interna scurgere.
Gasit-au unii rost,ca nici un oarecare tel,
Nu zace ca plecare dintr-o simpla frangere.

Si adesea zambetul se piere mai ales.
Inlocuit de alta forma de cunoastere zidita,
Si chipul se preface,neimpartind mai des,
Vreo pata cat mai larga de zona fericita.

Suspine blestemand aripele cele-ntunecate,
Aduna-n inimi pure gestatii de proiecte,
Ce nu rasar din minte,ci din ganduri armate,
Lasate deoparte,pricinuind defecte.

O fi caderea buna,dar nu ca obicei,
Caci timpul nu e scump pe cat se pare azi.
Ne framantam prea mult sa ne parem atei,
Cu toate ca deosebit de bine ,iar te cazi.

Separarea unor ganduri e placerea nevisata.
Ar fi idee sa cugetam la nesfarsit.
Dar nici o tragedie,cat mai rafinata,
N-o s-o ilustreze doar cu glas cinstit.

Ar fi cinstire mixta sa-o ilustram amandoi.
Cu ratiune sau fara,dar impartind dulceata,
Aceea ce se varsa,ce s-ar abate-n noi,
Cerand cu disperare doar cantec dimineata.