3 : Misiunea unui poet



Incipit:
    Ce mai conteaza altele daca ziua trece,
            daca ziua trece…
    Risipiri de vorbe curg in fiecare zi,
    Insa cateva raman intiparite pe o istorie diferita.
    Ne impartim pareri despre tot si toate,
    Dar fara macar sa gandim ,sa le cunoastem,
        Sa le cunoastem in profunzime.
    Nimic nu are in strafundul sau o piesa-
    O piesa pe care lumea sa o afle total.
    Vederea,intr-adevar iluzia unei povesti;
    Atat si mai mult decat nulul ce nu exista,
    Ce nu exista fara suflete ce trebuie adormite.
    Multe cuvinte,ciudat de multe cuvinte,
    Se presar fara noima pe mormanturi,
    Pe mormanturi care n-au finalitate,
    Care n-au insusire mai buna ca lacrima.

        Sfarsit:
    Goliciunea tarzie se trezeste devreme,
    Pentru noi toti nu e aceeasi,e cu alta fata.
    Suspinul sta pe muchia-ascutita fara macar,
    Fara macar sa rada,sa se bucure de lumina.
    Nimic mai mult nu veti gasi decat veti cauta,
    Sau trecand pe langa ce nu cautati,
    Veti merge ca orbii pe apa limpede si pura,
    Dar suntem in totalitate nu oameni,
    Nu oameni,nu oameni,ci poeti.
    Tresarind de patru ori devenim versuri,
    Dar versuri fara rima,fara ritm,
    Ci numai completam imagine inexistenta,
    A unei rotatii circulare pe care noi,
          Pe care noi  nu o cunoastem,o ignoram fara moralitate.
    Existenta sau misiunea unui poet ca noi,
    Unui poet ca noi e simpla,dar colorata,
    Colorata de sentimente traite,neinsusite,
    Neinsusite précis,ci doar imprumutate,
    Imprumutate  pentru o clipa, ce astfel nici ea
    Nici ea sincer, nu-i a noastra,e sfanta,
    A unui basm nesfarsit,misterios,e subtire,
    Fara glas.motive,vedere sau directie.
    Poetul are dreptul la absolutul nostrum marginit,
    Al tuturor ce imbratiseaza caldura tremurand..
    Tacerea e transpusa pe mirajul ochiului sau,
    Ochiului sau bland ce cunoaste de toate,
    Incepand cu transformarea unei furnici in tacere.
    Sa nu-intreabam poetul de nimic,caci singur poate,
    Caci singur poate sa cucereasca piatra sacra,
    Cu doar un cuvant,o frunza din pamant.
    Are dreptul sa cugeteze,sa fie trist,
    Ca oricare alt poet ca el,ca oricare fir,
    Ca oricare fir de iarba,de existenta.
    Nemurirea nu-si are rostul prin definitie,
    Ci doar naste diferentiere ilegala,fara logica.
    De nemurire sa nu vorbim,sa nu vorbim niciodata.
    Tumultul ce isca furtune se stinge-n siguratate,
    In singuratatea ce are sort de izbanda pentru nimeni.
    Ce mai conteaza altele daca ziua trece,
            daca ziua trece…