1:Alt inger,alt sentiment…

Cuvintele se sterg pe rand,imaginile de asemenea.
Memoria intotdeauna e scurta si limitata.
Nu stiu cum sa incep,sa eliberez vorbele inlantuite.
Era o zi in care eram trist,melancolic,
Dar sincer nu ai cunosc cauza ce ma framanta.
Eram doar meditativ,fara idée de present,
De cele ce se desfasurau sub ochii mei neintelesi.
Mai mult de-atat,un singur gand nu era in armonie cu     celelate,
Si de aceea in mine se dezlantuia o furtuna a intrebarilor.
Dar sa uitam de mine,de simplul muritor,
Sa explicam teoria frumosului sau mai bine nu,
Mai bine lasati-ma sa evoc intamplarea ce ma tulbura.
Ce-i sincer,intalnesc mai mereu ingeri,
Ingeri care ma-nfioara,care imprstie puritate.
Dar am intalnit de curand unul mult mai special,
Un inger ce degaja perfectiune,
O perfectiune vie,fara intunecime.
E ciudat totusi ca n-am izbutit sa-l opresc.
Sa-l opresc din drumul sau,din cautarea raiului.
Era ratacit,foarte ratacit,extreme de ratacit.
Cauta dupa cum am spus-raiul,
Raiul uitat de toti,pus la indoiala din prima zi.
N-am avut curajul sa ma apropii de el,
Sa-i cer un cuvant,oricat de mic,de neinsemnat,
Dar cu care eu ma puteam mandri in lumea mea,
Regret,regret,regret in profunzime…
Vroiam macar sa-i sarut aripa cea curata,
Macar o singura pana sa i-o ating usor,delicat.
Regret,regret in profunzime…
N-am stiut cel putin sa-l salut respectuos,
N-am stiut macar sa-i privesc ochii sfinti,atat de sfinti.
Ce pacat,ce pacat,ce injosire a firii mele uscate.
Mi-a fost teama sa-i spun ca il iubesc,
Mi-a fost teama sa-i cer sa ramana langa mine,
Sa-mi dea putin din zambetul lui,
Sa-i dau putin din melancolia mea…